“…sunt oameni şi îngeri ce zguduie Raiul. Raiul din temelii…”
şi cam aşa sună. chiar şi un Rai schilod şi cu garduri cârpite la care mulţi nu ar putea ţine poate pietrifica atunci când se prăbuşeşte.
Când îţi doreşti ceva cu adevărat, întreg Universul contribuie la demersul tău. Total fals. Şi din aceeaşi tagma: ai grija ce îţi doreşti că s-ar putea chiar să se întâmple. Dar Placebo a contracarat foarte bine… “protect me from what I want. Maybe we are victims of fate…”.
Mi-ar plăcea enorm să înteleg mecanismul uitărilor şi al desprinderii de ce mă înconjoară. Un buton simplu, de orice culoare, pe care să scrie mare “Isolate now”.
Cu toţii ne cream propriile realităţi, în funcţie strictă de ce ne dorim şi de cum am vrea sa vedem lumea. Ar trebui să învăţăm mai multe de la alpinişti. Sa te fixezi mereu in cel puţin trei puncte ca să nu te prăbuşeşti în gol. Ancorele dor când se înfig şi mutilează când scapă.
Wishlist-ul meu s-a diminuat considerabil. S-a retras brusc, la fel ca o ţestoasă panicată. Şi ce-o să fie dacă nu îmi mai doresc nimic? Mai multă linişte în mintea mea.
Acum cateva luni eram la Romexpo uitandu-ma la Serban cum se agita in jurul standului asteptand sa vada daca ii vine cineva la lansare. Romanul dintre doua betii a fost o carte despre personaj, cu personaj si din personaj… sa vedem si povestea tatalui lui Supermen, poveste care sper eu sa fie la fel de spectaculoasa ca orice zi petrecuta in compania fiului lui.
Pentru ca mi-a placut Romanul dintre doua betii, pentru ca Anghene imi e un prieten foarte bun, pentru ca am sa iau si aceasta carte sa o citesc, pentru ca merita, pentru ca beletristica nu s-ar duce de rapa daca am avea mai multi Angheni, eu va chem la lansare cu mic cu mijlociu cu mare sa il vedeti pe Supermen…
Pentru ca Serban Anghene este un SuperOm. Si cartea asta este o SuperCarte.
LANSAREA va avea loc la Bookfest, pe 20 iunie, ora 17, la standul Polirom – Cartea Romaneasca.
a rather cold morning, a rather bitter cup of coffee, a rather tasteless smoke, a rather chaotic mind.
How expensive is your soul, i still have some change left? Or I could give you mine for a while, see if you like it, maybe we can switch. It’s true what they say…. that if you wanna make God laugh all you have to do is tell Him about your plans for the future. I’ve fired my future and hired a very poorly trained present.
Onorez acum, cu intarziere şi îmi cer iertare pentru astă, o leapşa primită de la Andi. Ultima poezie care mi.a întărit tahicardia…. aici este. Nu voi da leapşa mai departe, sper sa o preia toata lumea care poposeste pe aici.
Simetrie
Marin Sorescu
Mergeam aşa,
Când deodată în faţa mea,
S-au desfăcut doua drumuri :
Unul la dreapta,
Şi altul la stânga,
După toate regulile simetriei.
Am stat,
Am făcut ochii mici,
Mi-am ţuguiat buzele,
Am tuşit,
Şi-am luat-o pe cel din dreapta
(Exact cel care nu trebuia,
După cum s-a dovedit după aceea).
Am mers pe el cum am mers,
De prisos să mai dau amănunte.
Şi după aceea în faţa mea s-au căscat două
Prăpăstii :
Una la dreapta
Alta la stanga.
M-am aruncat în cea din stânga,
Fără măcar să clipesc, fără măcar să-mi fac vânt,
Grămada cu mine în cea din stânga,
Care, vai, nu era cea căptuşită cu puf!
Târâş, m-am urnit mai departe.
M-am târât ce m-am târât,
Şi deodată în faţa mea
S-au deschis larg două drumuri.
“V-arăt eu vouă !” – mi-am zis -
Şi-am apucat-o tot pe cel din stânga,
În vrăjmăşie.
Greşit, foarte greşit, cel din dreapta era
Adevăratul, adevăratul, marele drum, cică.
Şi la prima răscruce
M-am dăruit cu toata fiinţa
Celui din dreapta. Tot aşa,
Celălalt trebuia acum, celălalt…
Acum merindea îmi e pe sfârşite,
Toiagul din mână mi-a-mbătrânit,
Nu mai dau din el muguri,
Să stau la umbra lor
Când m-apucă disperarea.
Ciolanele mi s-au tocit de pietre,
Scârţâie şi mârâie împotrivă-mi,
C-am ţinut-o tot într-o greşeala…
Şi iată în faţa mea iar se cască
Două ceruri :
Unul în dreapta.
Altul la stânga.
O minunata zi de mai a reusit sa devina o parere de rau. Azi am avut festivitatea de absolvire. Dupa trei ani din care sincer nu am inteles mai nimic… a venit si aceasta zi in care mi-am dat seama ca unii oameni nu au ce cauta in lumea asta. Nu am de gand sa insir ce nu mi-a convenit, pentru ca nu asta este scopul. Cei care au gresit ar trebui sa se simta si sa ceara niste scuze, dar cum nu o sa o faca there is actually no point.
Oricum….S-a terminat facultatea. Inca un examen si voi obtine o diploma in plus. Mai am de multumit unor oameni. Si sa sper ca vom ramane unii langa altii multe vreme de acum inainte. Va ador pe fiecare in parte si imi sunteti mai mult decat dragi.
Va chem pe 4 iunie in Silver Church la concert Urma… da, chiar e Urma, chiar Mani is back… sa ne auzim acolo sa ne cumparam cate o cafea, sa ne scriem pe servetele wishlisturile, sa recunoastem ca suntem doar oameni, sa ne strigam furia si sa vedem cate intrebari neraspunse ne-au ramas… si poate si ce ne asteapta….
Da sunt fericita. A castigat Alexander Rybak Eurovisionul. Bineinteles ca nici nu a apucat sa ii multumeasca mamei si educatoarei ca au si aparut criticii. Da, indeed, am ascultat si eu piesa pe care se sustine ca o copiaza. Da seamana foarte bine. Nu stiu cine a compus-o inainte, de ce a compus-o inainte, dupa, intre timp. CE CONTEAZA???? Faptul ce e a unuia sau a altuia nu o sa ma faca pe mine sa o aud altfel in winamp!
Ceea ce imi pare mie bine e ca am reusit sa dau si peste aceasta a doua piesa…. care este fantastica, a unui om cu o voce incredibila. ascultati pana la capat si dati-mi crezare. [poate il descopar tarziu, dar mai bine mai tarziu decat niciodata. ]
Cel mai probabil o sa uit de o gramada de titluri pe care le-am mancat de vii, nu este o leapsa usoara si clar o sa imi dau cu palma peste ochi cand o sa ma duc dincolo si o sa arunc o privire in biblioteca si o sa vad de cate am uitat… Iti multumesc Andi ca te-ai gandit la mine pentru asta, my self esteem just went up 120%. Eu o sa o dau mai departe Georgianei. [sunt curioasa daca o sa apara prin lista ei Opiniile unui clovn ]
Ce autor apare cel mai des la tine în bibliotecă?
Oscar Wilde si Rodica Ojog Brasoveanu.
Din ce carte ai mai multe exemplare?
Baudelaire – Les Fleurs du Mal si Oscar Wilde – Portretul lui Dorian Gray
De ce personaj de ficţiune eşti sau ai fost amorezată în secret?
Cititorul, Michael Berg, al lui Bernhard Schlink
Ce carte ai citit cel mai des?
Portretul lui Dorian Gray de Oscar Wilde, o citesc odata pe an.
Care era cartea ta preferată la 10 ani?
Peter Pan.
Care a fost cea mai proastă carte citită anul trecut?
Agatha murind – Dora Pavel
Care a fost cea mai bună carte citită anul trecut?
Patrick Suskind – Parfumul, desi e f posibil sa o fi citit acum doi ani… si se adauga Nopti albe pt Minerva – Rodica Ojog Brasoveanu si Amelie Nothomb – In necunostinta de cauza si… Insuportabila usuratate a fiintei… si… argh. Nu pot sa aleg numai una.
Cine crezi că ar trebui să câştige Nobel pentru Literatură?
Patrick Suskind.
Ce carte ţi-ar plăcea s-o vezi ecranizată?
Insuportabila usuratate a fiintei – Milan Kundera
Descrie visul cel mai straniu care să fi inclus un scriitor, o carte sau un personaj literar.
Am “jucat” in vis o scena din Idiotul lui Dostoievski. E straniu sa fii un idiot. S-a terminat totul cand a sunat alarma sa ma duc la scoala, dar m-am convins si atunci ca acea casa asa cum mi-o inchipuiam eu era absolut splendida. Si am mai avut cateva vise legate de o serie de personaje ale lui Bruckner. Cartile lui au darul sa se cuibareasca foarte bine in subconstient.
Care e cartea cea mai puţin cultă pe care ai citit-o ca adult?
O treaba despre casele de toleranta …era un studiu despre perioada 1850-1900 or something like that.
Care e cartea cea mai dificilă pe care ai citit-o?
Viata e in alta parte – Kundera… si cred ca e cazul sa o recitesc. [spun ca aceasta este cea mai dificila pentru ca nu le pun pe cele pe care nu am reusit sa le termin... ar mai fi si Armele lui Krupp... dar din acea carte nu mai retin absolut nimic. Eram prea mica...]
Shakespeare, Milton sau Chaucer?
Shakespeare.
Ce te deranjează cel mai mult în activitatea lecturii?
Se intercaleaza din timp in timp cu examenele si cu fapul ca nu prind loc in autobuz sau in metrou. Ah…si sunt scumpe.
Care e romanul tău favorit?
Oscilez… Portretul lui Dorian Gray. Raman fidela….ar mai fi multe care se bat pentru locul I dar o sa le ordonez eu incet, incet pe restul locurilor…. am sa fac intr-o zi o lista cu the books i liked most.
Joci ceva?
Arcade games… daca vine vorba de calculator. Altfel, jocul meu preferat e cuvantul…
Povestiri scurte, schiţe?
Ion Baiesu mi-a placut mult in liceu, Eliade…. si ar mai fi, dar nu imi aduc aminte acum
Non-ficţiune?
Not really. Bibliografii pentru examene si reviste de fotografie si arhitectura.
Ce scriitor crezi că este supraevaluat?
Coelho.
Ce carte ţi-ai lua pe o insulă pustie?
Una foarte foarte mare.
Şi… acum ce citeşti?
Paler – Viata pe un peron si Rodica Ojog Brasoveanu – Moartea semneaza indescrifrabil.
Am primit de la Iulia urmatoarea leapsa si o voi onora… Poate asa mai aflu si eu lucruri despre propria mea persoana. Sunt curioasa la care voi zabovi mai mult gandindu-ma ce ar fi corect sa raspund.
Sunt…dependenta de oameni. As vrea…sa fiu frumoasa. Pastrez…orice lucru care imi aminteste de anumite momente. Mi-as fi dorit…sa am mai mult curaj sa vorbesc. Nu imi place…frigul. De orice natura. Ma tem de… viteza, caini, moarte. Aud…in permanenta cate o melodie in minte orice as face. Imi pare rau…ca nu am o relatie mai apropiata cu parintii mei. Imi plac…pisicile, cafeaua, chitarele, calculatoarele, freziile si diminetile racoroase cand te poti inghesui in cel de langa tine si sa ii tii de cald. Nu sunt…o persoana nervoasa. Dansez… prea rar in ultimul timp. Cant…acceptabil. Desi chitarei mele ii este un pic dor de mine. Am cam neglijat-o. Niciodata…nu am sa inteleg conceptul de moda. Plang cand privesc…fotografii cu cei dragi care au plecat de pe lumea asta. Nu imi place de mine pentru ca…nu am incredere in mine. Sunt confuza…cand lumea ma apreciaza. Ma fastacesc. Am nevoie de…sustinere. Ar trebui…sa invat sa imi devin suficienta.
acestea fiind spuse…. il intreb si pe Ollie ce are de spus la cele de mai sus, pe Georgiana, il intreb si pe Ion si il intreb si pe Dumi, de asemenea pe Andi, si mai ales pe cei de pe ne-am-prost…
Did I ever mention I hate spring? ‘Cause if I didn’t I might just state this clearly now. I HATE IT!!!
In alta ordine de idei. S-a terminat facultatea. Nu, nu o sa scriu nimic despre asta. Pentru ca ar fi ca si cum mi-as taia singura venele cu o unghiera ruginita. Poate mai incolo, cand voi fi capabila de trairi mai umane.
Asta este un post trist. Cam ca toate postarile mele din ultimele luni, in curand o sa spun din ultimii ani. Da, se petrec multe lucruri funny si demne de povestit, dar pur si simplu nu le pot lipi pe hartie si nici pe ecran asa ca le pastrez pe mai incolo.
Mi-am adus aminte de o discutie de mai demult legata de muzica si de in ce momente, ce muzica sa asculti sau nu.
Disturbed – Torn, Inside the Fire, Indestructible, Facade….mainly tot albumul Indestructible… dis de dimineata, lunea, cand te-ai trezit cu o falca in cer si cu una in pamant si esti ca o veverita indopata cu supradyne si cafea. Cum a fost azi dimineata, de pilda. Desi eu cred ca era de la mahmureala.
Lara Fabian – Malade. Daca cumva esti de cateva ore bune singur acasa. Iti este mult prea lene sa iti faci de mancare chiar daca ti-e foame, ai vrea sa iesi dar nu ai chef de nimeni in jurul tau si ai senzatia ca esti cel mai mare ratat de pe fata pamantului. Da, o ascult des in ultima vreme .
Nicu Alifantis – Umbra. Daca urmeaza sa ploua foarte tare si presiunea atmosferica este mult peste nivelul suportabilitatii tale. Si cum se spune ca vremea de genul asta e vreme de facut copii dar n-ai cum, unde, de ce, sau cu cine… in functie de caz… go for Alifantis. O sa te deprime intr-un asemenea hal incat nu o sa mai vrei decat o troaca mare cu ciocolata de casa.
Secret Garden – Passacaglia. Daca esti in cada si ti-ai permis luxul de a sta trei ore in apa fierbinte care miroase a capsuni sau a migdale si te simti autosuficient [nu va ganditi la prostii cu capul de la dus...spiritualiceste vorbeam] este momentul perfect pentru Secret Garden.
Bon Jovi – Blaze of Glory. Sora’mea ar zice ca asta e muzica de pilaf… Dar eu as asculta mereu piesa asta cand stau la o masa copioasa. Nu am o motivatie anume. I just find it fit. [Daca sunteti curiosi care ar fi muzica de supa - ar fi clar niste Metallica.... un Fade to Black eventual ]
Metallica – Loverman, Until it Sleeps, Low Man’s Lyric. Clar muzica pentru sex. Nu romantic. Pentru asta este primul album uRMa. Try it si sa imi spuneti ca nu e asa cum zic eu….
Scorpions – Daddy’s Girl, When the Smoke is Going Down, Still Loving You este muzica mea de ascultat in casti noaptea foarte tarziu cand ai foarte mult de lucru si ai senzatia ca nu se mai termina. E vorba de efectul vocii solistului asupra mea. E un fel de “Guzzfrabahh, Olivia, you will finish what you have to do. Sleeping is useless anyway.”
In Flames – Alias si Metallica – The Day That Never Comes sunt melodiile mele de autobuz. Daca stau prea mult la stop la Apaca, no panic… le punem pe repeat. Nimic nu se compara cu melodic death metal si ultimul album de la Metallica intr-un autobuz care abia se misca, plin de babe si mosnegi care niciodata nu stiu unde se duc, dar ei se duc… si se uita cu priviri mustratoare la tine… satanista mica si imbracata elegant din ale carei casti urla cineva neinteles. Pentru toate celelalte exista MasterCard.
Aswad – Shine. Este the Happy Song. Sau cum o mai numesc eu Melodia-de Panica. Daca e groasa rau… si se intrevede ceva naspa-naspa…. play Aswad – Shine. Does magic. Makes you dance. Sau no…oi fi eu gresita, totul este posibil.
Daca te-ai trezit cumva nervos pe faptul ca existi, ca e o zi anume, ca te misti si ca vorbesti, pe faptul ca universul a fost creat in general… in nici un caz sa nu te puna pcatul sa asculti ceva de la Patrice sau de la Goran Bregovici nu ai idee cat o sa te enervezi peste cat esti deja de enervat pentru ca ti se pare ca exista si oameni fericiti pe lumea asta.
Daca din intamplare conduci si ai ramas blocat in trafic, recomand din toata inima Pink Floyd, in special primele albume…. dar sa nu te puna pacatul sa pui Marylin Manson, ca singur se lasa cu vreo amenda ca circuli pe linia de tramvai sau pe trotuar.
Acestea fiind spuse o sa ma duc sa imi pun muzica de fumat Pall Mall si … ne auzim mai incolo.
Multumirea este o chestiune de vointa si se compune dintr-o suma de este_ok-uri pe care tu singur ti le stabilesti. Fericirea este o chestiune de noroc si de inteligenta si se compune din fluturi, soare, rasete, gadilat, maini stranse, visuri, cuvinte, muzica, rochii vaporoase, aer, leagane, priviri, pereti, flori, savarine si un miliard de alte lucruri, stari, senzatii, dorinte.
Este luna aprilie, din anul 2009. Si eu inca nu stiu daca intre multumire si fericire, multumirea fiind 0 si fericirea fiind 100, eu sunt spre 10 sau spre 90… Mi-e pofta de mare. Sa ma asez pe nisipul rece si sa privesc spre mare, sa plang pana reusesc sa calmez orice urma de suferinta. Am pofta de o esarfa colorata in tonuri de orange, o rochie alba, nisip, sa miros a Izmya, sa port o cana de plastic de cafea in mana cu cafea cu lapte in ea. foarte dulce. Sa imi aprind o tigara dupa ce m-am asezat pe nisip, sa imi fie un pic frig la umeri si sa se auda marea si in surdina Leonard Cohen.
Ii multumesc copilului pentru Temple of the King si eu in noaptea asta am sa ascult:
Cat de greu o fi sa accepti ca oamenii pleaca dintre noi? Soarta s-a gandit ca e 1 aprilie, dar i-a iesit o gluma proasta. Foarte proasta. Va fi un aprilie imbracat in negru si o primavara mai trista decat era deja.
Si ce te faci cand iti dai seama ca aveai niste lucruri de spus unui om care nu te va mai asculta niciodata, decat poate in vis? Si ramai cu gandul ca ai intarziat la propria ta datorie de a fi un om. De a vorbi, de a simti si de a spune ce simti, atunci cand o simti. Amanarile pot fi uneori definitive.
Folosesc obsesiv anumite expresii sau fraze. Altele le spun zilnic fara sa imi poarte vreo amprenta personala. Dar le spun cu constiinciozitate. Pe unele dintre ele le folosesc atat de des incat au devenit replici din categoria “Vorba Oliviei….” [yes, that makes me feel proud]… Si dis-de-dimineata, cand de fapt trebuia sa ma grabesc spre scoala, eu imi fumam tigara si ma gandeam la ce cuvinte/replici/expresii folosesc cel mai des…
Cea de care sunt cel mai mandra este cea care a devenit mostenirea lasata in NewsIn si anume: E ok. Suntem in grafic…
1. Oki…Now it’s time to panic.
2. Sauvage.
3. Dati-mi si mie un pachet de Pall Mall lights [asta chiar o spun in fiecare zi!]
4. Magic.
5. Splendoare in iarba.
6. O cafea cu lapte.Multumesc.
7. Narf!
8. Mi-i pofta!
9. Miau.
10. Scuze/Iarta-ma [astea doua au devenit deja ca o urticarie pentru prietenii mei. Iertare... dar nu pot sa nu imi cer scuze :-s ]
11. Stupoare!
cred ca mai sunt… am sa mai intreb ce spun mai des de once a day si revin cu un later edit….
Nota: toate replicile de mai sus pot fi folosite in orice tip de context, indiferent de relevanta lor sau nu. Eu doar sper ca prin aceasta marturisire sa incetez a le mai folosi atat de des.
Am sa dispar din lumea virtuala cale de cateva zile. Not a pleasant activity, but I will have no access to the Internet…. See you guys on Monday.
Azi, dupa o repriza funny de Darts in SALT, un seminar incredibil de annoying de dimineata si dupa multa cafea si o bere, in drum spre casa in mult-spalatul-si-frumos-mirositorul 61 am vazut un tip care imi parea al naibii de cunoscut. Si am stat eu si l-au focalizat bine de tot si mi-am adus aminte ca il vazusem cu o seara inainte, recte luni, la concert la InFlames. Si am zis ca trebuie sa scriu despre experienta de acu vreo 24 de ore.
Totul a inceput la 4 dup’amiaza…
cand zaceam pe o banca in fata la Spitalul Coltea fumand un Slims[doare gat, nu radea! ] si o asteptam pe Georgiana . In fata mea, 3 prosti si doua placi de skateboard. Stanga-dreapta, stanga-dreapta, stanga-dreapta, hop, sus, boing, nas, spart, au, zboing, stanga-dreapta, stanga-dreapta… si daca astia macar aveau vreo sansa sa intre in vreo trupa de dans sincron… pe ala de alaturi nu l-am mai inteles. Stiti bancul ala cu : doi copii numarau o bila? Eh, asta era un singur copil care numara o bila. Mica. De cauciuc. Si avea o placere sadica sa o scape pe jos drept intre rotile alora cu stanga-dreapta sa ii vada cum si-o mai iau intre ochi. Apare si Georgiana care se tranteste si ea langa mine si stam de sudam vreo doua tigari. Ne-am balanganit ulterior pana in Lucky 13 unde am baut doo cafele si un calciu cu magneziu [i am not kidding, i did....] si am plecat spre metrou la Tineretului sa ne intalnim cu soru’mea si cu Tudor sa mergem la InFlames.
La ora 8 intram in parcul Carol… cri cri… copacei, caldut afara, niste cocalari, niste nespalati, mai un copac, mai o planta, mai un monument dubios… si se aude din zarea mea stanga, in dreapta era liniste rau… o proba de un sunet. Potrivit biletului, concertul trebuia sa fie deja inceput la ora aia, dar… no, e InFlames totusi… sa nu ne precipitam. De unde au inceput Arenele, negru cat cuprinde. Toti roackerii din lume. Tricouri negre, blugi negri, lanturi, bandane, geci de motor, tinte….did i just reach Heaven…? Ne-am oprit sa servim o bere la doza in mijlocul aleii si sa studiem contextul. Mi-am scos ligheanul meu rabatabil si am privit in jur. A tunat si i-a adunat. Unde sunt, ma, toti tipii astia in RESTUL timpului??
Pe la 8 jumate ne-am balanganit si noi inauntru. Mi-au verificat geanta sa nu am cumva un aparat foto profesional… UNDE sa il bag, vezi ca are fix 11 cm2 geanta asta? Unde sa-l bag?
Inauntru… si acum o sa intrebati, unde este “inauntrul” arenelor? Ete, daca nu aveau inauntru, au facut ei un inauntru. Au montat un kkt de cort. Ca sa se fumeze mai bine. In inauntrul cortului era un fum de imi parea rau ca nu mi-am luat carnatii de acasa din frigider sa ii tin oleaca asa sa prinda miros de afumatura. S-au prins baietii ca nu avem branhii si ca e cazul sa mai desfaca din prelatele alea ca nu ne merg bine branhiile. Un fum si o caldura de transpira si frigul…
Bun. Inainte de InFlames au cantat… niste unii. Eu necunoscatoare profunda in domeniu am zambit si ascultat. Sunat binisor. Mi-am ales un loc strategic pentru astia sub 1.65… pe gardul sunetistilor. :-j undeva in partea din spate a cortului. Stratificarea s-a vazut clar. In fata scenei… panica totala … acolo erau Fanii!! The Fans! Aia care si-au luat bilet inca dinainte sa se deschida Diverta si care au dat-o pe mama la schimb la amanet sa isi ia bilet. In spatele lor, roackerii veniti la concert, pentru ca e concert, pentru ca e metal si pentru ca e InFlames si tre vazut. In spatele roackerilor, varsta a 2,5-a… nostalgicii intre 35-60 de ani care au prins primele zile ale InFlames-ului si au venit de pofta sa se simta tineri. In spatele nostalgicilor, cei prea putin localizabili pe harta preferintelor muzicale si copii nostalgicilor…. si in spate…. TOTI CIUDATII, IN PLM!!!!
In Flames, jos palaria. Desi elemetele de decor, vezi cort cretin si inutil, sunet care s-a auzit ca din polobocul cu varza murata, lumini … care lumini? aaaaa. Da! Becurile alea de 100 puse mai prost ca la mine in bucatarie. Da, au avut si lumini. Mai bine le dadeau bratari fosforescente ca iesea mai de efect….cu toate astea…In Flames au cantat foarte foarte tare. Si mai ales, au facut o chestie pe care eu una nu am vazut-o la multe concerte… au vorbit cu publicul lor o gramada. Acuma ori ca au vrut sa ii tina potoliti ca daca se trezeau mai mult de 20 de descreierati odata sa moseasca daramau naibii cortul, ori chiar s-au simtit bine. Din punctul meu de vedere, au avut public fain.. Bine, The Fans, aia din fata care erau atat de indesati unii in altii de ziceai ca sunt de fapt liniute complete la un joc de tetris.
Eu m-am declarat multumita. As fi fost chiar extaziata daca apucam sa ascult si The Chosen Pessimist… Dar cu Alias, cu Take This Life, Only for the Weak si Trigger am fost mai mult decat satisfied. Impecabil, frumos, a sunat de zile mari chiar daca baietii erau cu un chitarist in minus.
Dintre toti prezenti, mi-au sarit in pupila niste indivizi care no… nu au cum sa nu iti sara in ochi…Primele au fost niste ele. Care erau nevestele unor nostalgici care moseau in fata noastra [cred ca s-au uns bine cu fastum gel inainte]… Ele, venite de la serviciu, imbracate la taior si cu geanta pe manuta s-au pus cu coatele pe bar, si-au aprins cate o tigara si au dat din gura tot concertul. Era oricum incredibil ca se auzeau una pe alta… Ca, no… InFlames nu e tocmai muzica de camera. S-ar fi dus ele afara, dar ii scapau din vizor pe nostalgici. In partea ailanta…o tanti pitzi… cred ca ii facusera niste prieteni o gluma proasta de ajunsese acolo. Pe tocuri… cu camasuta pe ea si pe deasupra un parpalac VERDE… da’ nu asa… BROTAC… si cu margele la gat. Era in mijlocul peisajului. Daca a vrut sa se faca remarcata, a reusit! Mai incolo doua fatuci emo… au ascultat le ce au ascultat si au plecat. Nu era tocmai ce sperasera ele. In ultimele randuri erau baietii veseli… care se intreceau unul pe altul in care a ingerat mai mult alcool cu orice planta fumabila inainte sa ajunga la concert. Nu l-am inteles pe ala cu steagul Romaniei in spate. Sau dupa experientele Michael si Lenny ne ducem cu steagul sa nu mai auzim: good evening, Budapest.
Deci, da… frumos. Mai mergem…
In orice caz, esenta concertului a fost cel mai bine rezumata de un tip, ardelean la origini, l-a tradat accentul, care povestea unui prieten la telefon cum a fost. Din ce am dedus noi intrebarea prietenului lui a fost cam asa: Cum o fo, ma, In Flames? Iar raspunsul o vint: “Ma, no, cum sa spun eu, o fo, pula me, adica…no, pula me, chestia e ca, in pula me, o fo misto!”
Cu riscul ca voi sa credeti ca am facut o obsesie pentru Ancuta… am sa mai adaug cateva portrete. Nu, Ancuta e doar singura care e de acord sa stea la poza. Promit si un rand de poze de primavara din parc. Soon….
]
]
]
