Sursa foto: petercorser.com
Gratie thegig.ro am servit in ultimele luni destul de multe concerte de club si nu ma plang, imi place foarte mult sa plec acasa la 1 noaptea, praf de oboseala cu urma de aparat foto incastrata in jurul ochiului. Dar nu doar ce se intampla pe scena e minunat. Spectacolul este de fapt in fata…. Aruncati o privire la speciile “universului concertistic”:
1. Fanul devotat. Nu este dupa cum va ganditi cel care sta acolo in primul rand si rupe camasa de pe el pe o bucata de solistica apriga. Fanul devotat este pe undeva pe la jumatatea salii de concert, pe margine, de obicei pe un scaun destul de inalt cat sa vada foarte bine scena, care abia ce si-a luat doua sticle din berea lui preferata, ca sa nu fie nevoit sa se miste in timpul concertului. El fie si-a rezervat din timp scaunul acela fie a venit cu destul timp inainte cat sa aiba locul acela si asteapta, in genere, semi-plictisit de ce e in jur, sa inceapa concertul trupei lui preferate. Si-a platit in mod clar biletul, din respect si devotament, dar nu face caz de asta. El a venit sa se simta bine.
2. Plopistii. Plopistii fac parte din categoria oamenilor care erau deja acolo la o bere, habar nu au cine canta dar nu au chef sa se duca acasa. Platesc biletul pe principiul “daca tot sunt aici, sa vedem ce canta astia”. Sunt picati din plop, dar nu vor sa remedieze situatia, maximul de curiozitate va fi manifestat atunci cand responsabilul de bilete vine sa ii intrebe daca pleaca sau raman la concert si il chestioneaza: cam ce canta? Blues, rock, simfonica? Ah… hai sa stam, vedem si noi. Ei stau la mesele pe care deja le ocupau, sau mai in spate la bar, se simt putin jenati ca nu se pot amesteca printre fani si se uita usor stramb la Stroboscoape (categorie despre care vorbim putin mai tarziu).
3. Clubberii. Ei sunt oamenii cu prioritati. Ordinea prioritatilor lor nu este : Trupa X, canta in data de Y, in clubul Z…ci , in clubul Z [unde merg eu], in data de Y [cand e seara mea de iesit in club] canta trupa X [care nu imi place, dar e cool si oricum e seara mea de iesit in club]. Au venit mai ales pentru ca sunt cool, dar si pentru Stroboscoape.
4. Stroboscoapele. Sunt toate fetele sub 20 de ani si cu portofelul prea ticsit, carora li se pare ca e destul sa ai un DSLR de la tata ca sa poti sa faci poze. Ele nu lucreaza pentru nimeni, dar stau acolo in fata, blocheaza traficul si pozeaza stand in cele mai HOT pozitii pentru ca ele sunt cool [cam 18-55 maxim cool, pentru ca alte obiective sunt prea grele pentru posetutele fashion], in timp ce de fapt ar trebui sa fie in genunchi sau cocotate pe o treapta incercand sa prinda cele mai bune ipostaze ale celor de pe scena. Le place sa dea impresia ca sunt profesioniste, dar trupa stie ca nu sunt. De unde stie??? Hint. Nu le mai izbiti retina cu flashul. Lynda.com – GREAT photography tutorials. Stroboscoapele vor fi atent urmarite de clubberi. E ca un lant trofic.
5. Placile Tectonice/Nikite. Sau mai bine spus: thou_who_shall_not_let_go_of_the stage_margin! Le mai numesc si Nikite pentru ca sunt in stare sa te trimita acasa cu arcada sparta si cu barbia tumefiata chiar daca doar incerci sa le sugerezi subtil sa te lase doua minute in fata sa faci o poza. Nikitele sunt acolo pentru ca ele pot. Pentru ca au stat 2 ore in fata clubului inainte sa deschida ca sa poata alerga in fata scenei, unde aplica schema de atac. Trei mai vanjoase se proptesc intr-un cerc, doua se duc sa faca alimentarea cu alcool. Niciodata nu circula in trupe mai mici de patru. Pentru ca ele se sustin unele pe celelalte si sunt acolo impreuna. Ele sunt impresia gresita despre fanii devotati. Urla, aplauda, arunca sutiene, fac declaratii de amor, transpira, danseaza si iti muta mandibula daca le stai in lumina. Vor face totul ca sa se faca remarcate, vor trage de maneca fotografii sa le faca poze de atmosfera, vor trimite biletele pe scena si vor spera ca poate de data asta cineva le observa. Multe dintre Nikite provin din grupul de Consanzene, dar intre timp si-au castigat drepturi.
6.Consanzenele. Sigur stiti tipologia. Sunt acele dive diafane care stau razlet printre ceilalti veniti la concert, se uita intr-un punct fix spre scena, de obicei pe fruntea solistului/chitaristului/bassistului/bateristului/claparului/any-other-instrument-you-can-figure-out. Ele simt. Ele stiu versurile si le canta odata cu trupa. In soapta. Ele traiesc muzica. Ele stiu ca oamenii aia canta de fapt pentru ele doar. Sunt CONVINSE ca solistul s-a uitat la ele, dar exact atunci nu era nimeni atent si nu a observat. Cosanzenele se duc acasa si dau SMS-uri prietenelor in care le povestesc despre Vibe-ul puteric creat intre ele si trupa.
7. Cunostintele. Sau grupul de oameni care ocupa un loc prea mare in fata scenei, grupul care e acolo indiferent ca le place sau nu ce canta obositii aia de pe scena, dar ei CUNOSC TRUPA. Sunt deja faimosi ei insisi pentru ca ei …CUNOSC TRUPA. Ne dau voie sa ii atingem daca le dam o bere. Daca au ajuns mai tarzior se vor folosi de acest atu pt a ajunge in fata scenei. Si daca nu i-ai observat pana atunci, in mod clar ii vei observa in pauzele dintre piese cand fac poante proaste pe seama prietenilor de pe scena. Acele inside jokes, ca sa vada lumea ca ei…CUNOSC TRUPA.
Ar mai fi… cale de vreo 10-12 categorii de ciudati. Dar astia ni-s cei mai vizibili. NU e chiar ca la Zoo la concerte, dar e dragut. Ne place. Fara cei de mai sus, nu ar mai fi palpitant. Daca nu ne-ar placea, ne-am duce sa ascultam muzica de camera si concerte de oboi.
aprilie 20, 2011
categorii: ale mele, concerte, evenimente, Fotografie, recenzii, stuff . Tags:cluburi, concerte, fani, fotografii, public, tipologie . Autor: inneedofcoffee . Comentarii: Lasă un comentariu
) în timp ce continui să mă ocup de convingerea existenţei mele că este aşa cum trebuie să fie, că toate se întâmplă cu un motiv şi că, eventually, one way or the other, toate se compensează, chiar dacă uneori compensaţiile vin prea târziu.
