şi lumea…

şi lumea se învârte nebună-nebună

şi m-am aruncat în dinţii ei de alamă

să mă sfâşie cu groază şi cu spaimă

să rupă încet şi strâmb

încă un om şi încă un om

1 comentariu

  1. Îmi place mult versul 3: ambiguitatea în care nu se știe dacă spaima este a lumii care te sfâșie sau e doar spaima ta. :) Fain de tot


Comentarii RSS URI identificator TrackBack

Lăsați un comentariu