“…sunt oameni şi îngeri ce zguduie Raiul. Raiul din temelii…”
şi cam aşa sună. chiar şi un Rai schilod şi cu garduri cârpite la care mulţi nu ar putea ţine poate pietrifica atunci când se prăbuşeşte.
Când îţi doreşti ceva cu adevărat, întreg Universul contribuie la demersul tău. Total fals. Şi din aceeaşi tagma: ai grija ce îţi doreşti că s-ar putea chiar să se întâmple. Dar Placebo a contracarat foarte bine… “protect me from what I want. Maybe we are victims of fate…”.
Mi-ar plăcea enorm să înteleg mecanismul uitărilor şi al desprinderii de ce mă înconjoară. Un buton simplu, de orice culoare, pe care să scrie mare “Isolate now”.
Cu toţii ne cream propriile realităţi, în funcţie strictă de ce ne dorim şi de cum am vrea sa vedem lumea. Ar trebui să învăţăm mai multe de la alpinişti. Sa te fixezi mereu in cel puţin trei puncte ca să nu te prăbuşeşti în gol. Ancorele dor când se înfig şi mutilează când scapă.
Wishlist-ul meu s-a diminuat considerabil. S-a retras brusc, la fel ca o ţestoasă panicată. Şi ce-o să fie dacă nu îmi mai doresc nimic? Mai multă linişte în mintea mea.
2 Comentarii
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Olivia, ai un anunt la mine cu un Concurs literar…nu stiu dk te intereseaza sa debutezi acum. Macar sa vezi despre ce este vorba…
Bafta
[...] Intră în concurs volume originale nepublicate de poezie, proză şi eseu (literar, estetic, filozofic). Secţiuni: Concursul are două secţiuni: debutanţi (până la 30 de ani) şi profesionişti (pes… [...]