Este ore 2.29 si nu reusesc sa imi dau seama daca e prea tarziu sau prea devreme. Pentru ca timpul imi sta in loc intre sinapse si pare sa nu isi doresca sa-si abandoneze culcusul. Degetele se misca tot mai anevoie pentru ca durerea din incheieturi se simte iarasi si iarasi… Sa mai aprind o tigara si sa ma mai gandesc odata la toate sufletele pe care as vrea sa le mai vad intrupate. Suflete stranse de constiinta mea care au plecat, fara a apuca sa spuna un ramas-bun asa cum poate si-ar fi dorit. Si amintiri pe care incet incet le fortez sa plece, si clipe care ma dor suficient de tare incat sa inteleg intr-un final cat de importante au fost.
Pentru ca ne masuram existenta de cele mai multe ori in cat de greu ne-a fost si nu in cat de bine.
Si te intreb pe tine acum, ventricul pustiit de ce nu-ti mai gasesti usa sa o descui inca o data. Poate nu poti, poate ti-e teama, poate nu e momentul. E plin de oameni la tine in palma si nu te lasa sa strangi pumnul. Poate ti-e dor, pofta, bine, rau, frig, foame, greu, usor, mila, scarba…. asa ca preferi sa-ti fie, simplu, indiferent. Dar parca doare.
Fara legatura….just Scorpions mood…
1 comentariu
Comentarii RSS URI identificator TrackBack
Lăsați un comentariu
Ora doua e o ora tarzie… culca-te. Si incearca sa fii mai putin emo.