Problema nu era ca vro câteva zeci de barbați alergau unii după alții și se luau la trantă cu mădularele fluturând în vânt și frecându-se unii de alții. Nu, problema e că unul dintre competitivii jucatori , care parodiau echipa româneasca de rugby, purtau tricolorul nost’  prins… nici macar unde ar fi fost indicat… ci la gat.  Nimeni nu s-a scandalizat când, cu puțină vreme în urmă, tot în insula zeelandei organizatorii unui concurs de mâncat iarbă (?!?!?!) au vopsit o oaie în culorile steagului românesc. oaia probabil s-a descurcat mai bine decât rugbiștii.

Ziarele vuiesc: Tricolorul a fost batjocorit!

Declarațiile sunt totuși variate: “Nu trebuie sa fim sensibili, un steag este batjocorit doar daca este aruncat pe jos. In acest caz nu cred ca este batjocorit steagul Romaniei. Banuiesc ca este un roman ajuns acolo, dar nu trebuie sa fim ofensati”, a spus Adrian Cioroianu la Realitatea TV.

Deci… să nu îl aruncăm pe jos. Am înțeles, să trăiți.

Asa este… e de fapt ca in bancul cu Itic si cu Strul: pe scurt:

Baiatul lui Strul i-o trăgea fetei lui Itic. Cei doi tați se întâlnesc să poarte o discuție:

Itic: Mă, Ștrul, mă. Ficioră-tu e un mare nenorocit. Ficioră-tu o fute pe fică-mea si nesimtitul sa vezi ce face…

Strul: Vai de mine, mă, Itic. Cum să facă așa ceva? Se știu de când erau mici!

Itic: Asculta-ma. O fute pe fică-mea si nesimtitul sa vezi ce face….

Strul: Cum să o fută pe fica-ta?? A mâncat la masa ta, a dormit în casa ta… și el acuma să o siluiască….

Itic: Da, dar problema e că nesimtitul, dupa ce o….

Strul: …no….Să vezi că mamă de bătaie o sa…

Ițic: Mă, Ștrul. Lasă asta. Da, auzi, tu! Să se șteargă pe pulă cu bunătatea me de perdea!

.

Eu am alte nedumeriri… nu li s-o scula la imn?

Sursa foto: Daylife: Martin Bureau/AFP/Getty Images

Sursa: http://www.telegraph.co.uk/science/science-news/3323846/Sperm-cells-created-from-female-embryo.html

Super. Lasati feministele sa se scalde in sampanie si lesbienele sa juiseze! Telegraph anunta ca se pot face spermatozoizi din embrionii reprezentantelor sexului frumos si isteric…

Sa vedeti de acum cat de self-sufficient  or sa fie toate femeile grase si respinse de barbatii cu un minim de bun gust.

delighting, i might say. Bafta!

EDITORIAL Coverdale, Kravitz, Morcheeba si Hetfield aveau dreptate… “Good evening, Budapest!”

Pe vremea cand se comitea prima gafa de tipul “Good evening, Budapest” in vreun concert pe plaiul minunatei gradini ne revoltam si ne bateam cu pumnul in pieptul nost’ de romani si vociferam aprig impotriva celor care isi permiteau sa ne incurce splendoarea noastra de capitala cu Budapesta. In 2011, in buricul tarii, un bodyguard refuza sa ii raspunda lui Iggy Pop la intrebarea “How do you say “hello” in Romanian”. De ce? Poate pentru ca eram la cel mai mare festival de muzica din Romania, Felsziget. Adica Peninsula. Ce a mai ramas din el.

Citeste continuarea aici: http://thegig.ro/2011/09/editorial-coverdale-kravitz-morcheeba-si-hetfield-aveau-dreptate-good-evening-budapest/

Sambata am decis ca imi reiau hobby-ul de noapte si anume recenziile si fotografiile de concert. Am inceput cu Control Day Out. De fapt, inca nu am inceput. Astept un concert adevarat. Dar daca sunteti curiosi cum a fost…. enjoy:

REVIEW Control Day [over and] Out

Scriu aceasta recenzie ascultand in casti Iron and Wine, dupa care voi asculta o piesa Urma, dupa care voi pune si un “Nobody’s Wife”, inainte sa se termine am sa pun repede si un Disturbed si voi incheia apoteotic pe Deep Purple. Este, daca vreti, ca o reactie normala a organismului atunci cand raceste sa bage un ceai de tei, unul de menta, un paracetamol, un nurofen plus si sa isi faca si o frectie cu spirt doar doar isi revine repede si nu face gripa.

Citeste continuarea aici: http://thegig.ro/2011/09/review-control-day-over-and-out/

Stii cum e sentimentul ala că ceea ce urmează să faci este cea mai proastă idee pe care ai putea sa o ai și știi că o să sugă rău. Un fel de… îmi bat un cui în talpă, dar nu de tot ca sa pot să îl agaț în buruieni când merg prin câmp… exact. Ala e sentimentul pe care l-am avut, dar cu toate astea am zis…WTF. să mergem.

Cinci zile mai târziu… concluziile erau următoarele:

1. nu mai mergem la Peninsula. ever.

2. în câmp lângă Tg. Mureș sunt foarte multe albine/viespi (dacă aș face diferența între ele aș putea să spun dacă erau unele sau altele, dar nu fac)

3. înainte să te ștergi cu șervețele umede de namolul care s-a făcut pe tine ca urmare a transpirației excesive si a pământului uscat sculat în cap gândește-te de două ori. decât înconjurat de trei stupi de albine/viespi atrase de mirosul floral mai bine jegos și împuțit.

4. nu îți monta niciodată cortul la 3 dimineața. ai toate șansele să îl montezi pe singurul bolovan din tot campingul.

5. întotdeauna ține minte numărul cortului tău sau scrie-l pe un bilețel pus în buzunarul de la piept în caz că te decizi să bei la standul de pălincă.

6. dacă îți intră un punker cu creastă verde la 6 dimineața în cort nu te speria și repetă-i în slow motion și răspicat că își găsește cortul trei rânduri mai încolo.

7. nu încerca să faci sex într-un cort de două persoane. Kamasutra nu a inventat poziția aia.

8. dacă reușești totuși să faci sex, ține minte că ești în cort și cât timp nu e făcut din cartoane de ouă, TOATA lumea din camping te aude când ai orgasm.

9. dușul la container e amuzant, dacă e o scenă dintr-un film porno la care te uiti cât dai o labă. în relaitate e un moment penibil în care tragi cu ochiul la celelalte 40 de femei goale de lângă tine și te complexezi că ai sânii lăsați.

10. nu e ok sa rostesti expresia “bozgor” cand esti la un concert Tankspada. doar daca ti se pare ca ai trait destul si esti impacat cu sinuciderea.

in fact…is just simply feels so damn good. and sometimes too far away. it feels like falling in love.

Ai in playlist pe undeva uitata o piesa a unei trupe care ti-a placut foarte mult, ai trimis-o tuturor celor 1.000 de prieteni si cunostinte, ai avut-o la ringtone, pe vremea aceea erai foarte increzator cu privire la viitorul muzicii romanesti, aveai aproape o noua trupa preferata. Chiar daca aveai 17 ani tu tineai mult la gusturile tale si promovai orbeste acea formatie pe care o haituiai in putinele concerte cu putin public la care mergeai. Nu vorbesc adevaruri necunoscute tie, nu?

Dar intre timp acele trupe au fugit ca o logodnica asuprita, fie s-au imprastiat aiurea prin alte grupuri muzicale si nu mai canta impreuna, chiar daca tie ti se pare ca sunau mai bine inainte in formula ta preferata. Te-au tradat si ai vrea sa….CITESTE MAI MULT AICI!

Sursa foto: petercorser.com

Gratie thegig.ro am servit in ultimele luni destul de multe concerte de club si nu ma plang, imi place foarte mult sa plec acasa la 1 noaptea, praf de oboseala cu urma de aparat foto incastrata in jurul ochiului. Dar nu doar ce se intampla pe scena e minunat. Spectacolul este de fapt in fata…. Aruncati o privire la speciile “universului concertistic”:

1. Fanul devotat. Nu este dupa cum va ganditi cel care sta acolo in primul rand si rupe camasa de pe el pe o bucata de solistica apriga. Fanul devotat este pe undeva pe la jumatatea salii de concert, pe margine, de obicei pe un scaun destul de inalt cat sa vada foarte bine scena, care abia ce si-a luat doua sticle din berea lui preferata, ca sa nu fie nevoit sa se miste in timpul concertului. El fie si-a rezervat din timp scaunul acela fie a venit cu destul timp inainte cat sa aiba locul acela si asteapta, in genere, semi-plictisit de ce e in jur, sa inceapa concertul trupei lui preferate. Si-a platit in mod clar biletul, din respect si devotament, dar nu face caz de asta. El a venit sa se simta bine.

2. Plopistii. Plopistii fac parte din categoria oamenilor care erau deja acolo la o bere, habar nu au cine canta dar nu au chef sa se duca acasa. Platesc biletul pe principiul “daca tot sunt aici, sa vedem ce canta astia”. Sunt picati din plop, dar nu vor sa remedieze situatia, maximul de curiozitate va fi manifestat atunci cand responsabilul de bilete vine sa ii intrebe daca pleaca sau raman la concert si il chestioneaza: cam ce canta? Blues, rock, simfonica? Ah… hai sa stam, vedem si noi. Ei stau la mesele pe care deja le ocupau, sau mai in spate la bar, se simt putin jenati ca nu se pot amesteca printre fani si se uita usor stramb la Stroboscoape (categorie despre care vorbim putin mai tarziu).

3. Clubberii. Ei sunt oamenii cu prioritati. Ordinea prioritatilor lor nu este : Trupa X, canta in data de Y, in clubul Z…ci , in clubul Z [unde merg eu], in data de Y [cand e seara mea de iesit in club] canta trupa X [care nu imi place, dar e cool si oricum e seara mea de iesit in club]. Au venit mai ales pentru ca sunt cool, dar si pentru Stroboscoape.

4. Stroboscoapele. Sunt toate fetele sub 20 de ani si cu portofelul prea ticsit, carora li se pare ca e destul sa ai un DSLR de la tata ca sa poti sa faci poze. Ele nu lucreaza pentru nimeni, dar stau acolo in fata, blocheaza traficul si pozeaza stand in cele mai HOT pozitii pentru ca ele sunt cool [cam 18-55 maxim cool, pentru ca alte obiective sunt prea grele pentru posetutele fashion], in timp ce de fapt ar trebui sa fie in genunchi sau cocotate pe  o treapta incercand sa prinda cele mai bune ipostaze ale celor de pe scena. Le place sa dea impresia ca sunt profesioniste, dar trupa stie ca nu sunt. De unde stie??? Hint. Nu le mai izbiti retina cu flashul. Lynda.com – GREAT photography tutorials. Stroboscoapele vor fi atent urmarite de clubberi. E ca un lant trofic.

5. Placile Tectonice/Nikite. Sau mai bine spus: thou_who_shall_not_let_go_of_the stage_margin! Le mai numesc si Nikite pentru ca sunt in stare sa te trimita acasa cu arcada sparta si cu barbia tumefiata chiar daca doar incerci sa le sugerezi subtil sa te lase doua minute in fata sa faci o poza. Nikitele sunt acolo pentru ca ele pot. Pentru ca au stat 2 ore in fata clubului inainte sa deschida ca sa poata alerga in fata scenei, unde aplica schema de atac. Trei mai vanjoase se proptesc intr-un cerc, doua se duc sa faca alimentarea cu alcool. Niciodata nu circula in trupe mai mici de patru. Pentru ca ele se sustin unele pe celelalte si sunt acolo impreuna. Ele sunt impresia gresita despre fanii devotati. Urla, aplauda, arunca sutiene, fac declaratii de amor, transpira, danseaza si iti muta mandibula daca le stai in lumina. Vor face totul ca sa se faca remarcate, vor trage de maneca fotografii sa le faca poze de atmosfera, vor trimite biletele pe scena si vor spera ca poate de data asta cineva le observa. Multe dintre Nikite provin din grupul de Consanzene, dar intre timp si-au castigat drepturi.

6.Consanzenele. Sigur stiti tipologia. Sunt acele dive diafane care stau razlet printre ceilalti veniti la concert, se uita intr-un punct fix spre scena, de obicei pe fruntea solistului/chitaristului/bassistului/bateristului/claparului/any-other-instrument-you-can-figure-out. Ele simt. Ele stiu versurile si le canta odata cu trupa. In soapta. Ele traiesc muzica. Ele stiu ca oamenii aia canta de fapt pentru ele doar. Sunt CONVINSE ca solistul s-a uitat la ele, dar exact atunci nu era nimeni atent si nu a observat. Cosanzenele se duc acasa si dau SMS-uri prietenelor in care le povestesc despre Vibe-ul puteric creat intre ele si trupa.

7. Cunostintele. Sau grupul de oameni care ocupa un loc prea mare in fata scenei, grupul care e acolo indiferent ca le place sau nu ce canta obositii aia de pe scena, dar ei CUNOSC TRUPA. Sunt deja faimosi ei insisi pentru ca ei …CUNOSC TRUPA. Ne dau voie sa ii atingem daca le dam o bere. Daca au ajuns mai tarzior se vor folosi de acest atu pt a ajunge in fata scenei.  Si daca nu i-ai observat pana atunci, in mod clar ii vei observa in pauzele dintre piese cand fac poante proaste pe seama prietenilor de pe scena. Acele inside jokes, ca sa vada lumea ca ei…CUNOSC TRUPA.

Ar mai fi… cale de vreo 10-12 categorii de ciudati. Dar astia ni-s cei mai vizibili. NU e chiar ca la Zoo la concerte, dar e dragut. Ne place. Fara cei de mai sus, nu ar mai fi palpitant. Daca nu ne-ar placea, ne-am duce sa ascultam muzica de camera si concerte de oboi.

him: uhm…i like this song a lot. Reminds me of…

she: yes. i know. I saw you joined the group BBKing – lovers yesterday. Reminds you of the girls you’ve split of some weeks ago. Was Christine her name?

him: yeah. yeah… we sang it together one at some karaoke party…

she: oh yes! the one you’ve been at last September in Greece, right? Great photos. I’ve been in Greece myself.

him: yes. it was a great vacation. i needed it after the crappy job i had resigned from.

she: oh, the one at that IT company, right? Of, you worked there with Alex, didn’t you/ I know Alex, not personally, but he was a this party my sister was too, and i saw he was tagged in my sister’s pics then I saw him posting stuff on your profile…so I made the conn… anything wrong, dear?

….

Basically yes. Everything is wrong. When did all the “so, where are you from?” die?

When did we all turn into professional stalkers?

I remember how cute it was to go on a date and look for sparkles or blushing on the other person’s face when you were asking straightforward questions. When you discovered the beauty each has to give. The times when you burst into joy with “oh my God, you like cranberry cookies too??”, “you cried at that movie too?”…

“the man you are in a relationship with has just signed off chat” – Oh, dear, where did he go? Is he cheating on me?? – Yeah, maybe on Twitter

We are missing the point, we are missing the taste of coffee, the taste of a good night-long real conversation in which we confess all our weaknesses, the beauty of discovering eachother and we are turning into professional database detectives about others’ lives. Nobody can move a finger against it and in a sweet and very very guilty way, we love it. We love to have the impression we have control over everything and everyone, that we are always informed, that we can be our own private-eye investigators.

It is addictive. We log in and click, click click… this click is like pumping adrenaline into our veins. We enjoy it, and we know that, just like we do, there is somebody out there stalking on us… and it is building the pressure and it turns us on, doesn’t it?

And, yes, right now, i will post this on Facebook…

In drum spre locul concertului, am chicotit fericita ca stiam ca ma duc la un eveniment cu totul si cu totul special. Intr-o tara in care afisele cu Lacul Lebedelor stau langa cele cu Children of Bodom, eu ma indreptam spre primul concert God is an astronaut, cu siguranta nu ultimul la care asist, concert care a adunat sute de fani in cea mai intriganta biserica din oras, The …..CITESTE MAI MULT AICI.

Alexandrina, “cea mai frumoasa fata din lume”, in concert in Silver Church

Sute de oameni s-au adunat pe 7 aprilie in Silver Church pentru a o asculta pe Alexandrina. Cantareata a urcat pe scena alaturi de trupa sa pentru mai bine de doua ore de concert.La 20.30 s-au deschis portile bisericii. La 20.50 deja era coada la baie, bar, garderoba. Pretul, consistent dupa parerea mea, al biletului de intrare nu a tinut deoparte fanii Alexandrinei. The Silver Church s-a umplut pe nesimtite de… CITESTE MAI MULT AICI.

The Amsterdams in Kulturhaus: Magnetic! Electromagnetic!

Lansarea celui de-al doilea album The Amsterdams, “Electromagnetica” a strans zeci de fani in Kulturhaus pe 31 martie. Anutat pentru ora 21, nu ne-am mirat cand la 21.21 inca rezemam peretele de la intrare. Dar ceva in aer… ne spunea ca merita…

Citeste mai mult aici!